Demersul FADERE pentru copiii care au cel putin un parinte in strainatate

Un sfert dintre copiii români care au în prezent vârste între 0 și 17 ani împliniți au avut sau au un părinte plecat la muncă în străinătate, indică un studiu național realizat de Organizația Salvați Copiii România, publicat joi, în cadrul unui eveniment la Palatul Parlamentului.

De asemenea, același studiu arată că, în ultimul an, peste jumătate de milion de copii, adică 536.000, au avut cel puțin un părinte plecat la muncă în altă țară.

„13,8% dintre copii au avut în ultimul an cel puțin unul dintre părinți plecat la muncă în străinătate. Prin extrapolare la populația de copii de referință (3.896.943), estimăm un volum de aproximativ 536.000 de copii care în ultimul an (iunie 2021-iunie 2022) au avut cel puțin un părinte plecat la muncă în străinătate”, potrivit cercetării realizate de Organizația Salvați Copiii România.

Din totalul copiilor chestionați care au sau au avut vreodată părinți plecați la muncă în străinătate, 61,5% au declarat că au avut plecat doar tatăl (circa 587.000 de copii), 20,4% doar mama (aprox. 194.000 de copii), în timp ce 18,1% ambii părinți (aproximativ 173.000 de copii).

Totodată, peste jumătate dintre copii (57%) au afirmat că fie nu au fost întrebați de părinți dacă sunt sau nu de acord ca aceștia să plece în străinătate, fie nu au fost de acord ca părinții lor să se ducă la muncă în altă țară.

Potrivit studiului realizat de Organizația Salvați Copiii România, mama pleacă în media prima dată atunci când copilul are 6 ani și 11 luni și a fost plecată, în medie, 3,2 ani din cei 4,5 ani în care copilul s-a confruntat cu migrația mamei. Dintre mamele plecate la muncă în străinătate, 58% se întorc anual în țară, mai indică studiul citat.

În același timp, din total copiilor cu vârste cuprinse între 15 și 17 ani – adolescenți –, care au cel puțin un părinte plecat din țară, 1 din 5 (20%) vorbește cu el săptămânal sau mai rar. Principalul mijloc de comunicare sunt platformele video (77%).

În cazul mamelor plecate să muncească peste hotare, primele trei destinații de migrație sunt Italia (21%), Spania (17%) și Austria (12%). În situația taților, statele cel mai des alese pentru muncă sunt Germania (24%), Italia (22%) și Marea Britanie (14%).

Studiul mai relevă faptul că principalele domenii în care lucrează mamele copiilor plecate în străinătate sunt Curățenie (23%), Îngrijire vârstnici (23%), Agricultura (20%), Menaj (12%), Hotelier (9%). În cazul taților plecați să muncească în străinătate, cele mai frecvente domenii sunt Șofer/Taxi/ Transport (28%), Construcții (27%), Agricultura (19%), Hotelier (9%), Industrie (4%).

În total, potrivit estimărilor Organizației Salvați Copiii, în perioada iunie 2021 – iunie 2022, 184.000 de copii au fost lipsiți total de îngrijirea directă a părinților, având fie ambii părinți, fie părintele unic susținător al familiei plecat la muncă în străinătate.

Mai mult, din totalul părinți plecați în străinătate în ultimul an, 87% obișnuiau/obișnuiesc să trimită bani aparținătorilor/copiilor rămași în țară.

Printre motivele care au stat la baza deciziei părinților de a pleca să muncească în străinătate sunt:

• Motivația venitului individual scăzut în cazul mamelor (36%), o pondere mai mare decât în cazul taților (32%);
• Motivația îmbunătățirii situației generale a familiei. Ocupă o pondere semnificativ mai mare pentru tați (33%) în comparație cu mamele (26%).
• Motivația banilor pentru educația copiilor. Pondere de două ori mai ridicată în rândul mamelor (11%) decât în rândul taților (5%).

Efectele plecării părinților asupra copiilor

Copiii cu părinți plecați să muncească în străinătate merg, în medie, semnificativ mai redus la medic anual (2,2 ori), în comparație cu cei care nu se află în aceeași situație (2,5 ori), deși nu există nevoi semnificativ diferite între cele două categorii, mai relevă studiul.

Aparținătorii declară pentru puțin peste jumătate dintre copii (57%, aproximativ 305.000 de copii) că unitatea de învățământ a fost informată referitor la situația copilului cât timp părintele a fost plecat din țară. În mediul urban, probabilitatea ca școala să fie anunțată este puțin mai ridicată (58%), comparativ cu mediul rural (55%).

Sondajul mai indică faptul că doar 39% dintre aparținători declară că serviciul de asistență socială din localitate știe despre plecarea la muncă a unuia sau a ambilor părinți.

De asemenea, odată cu creșterea în vârstă a copiilor, probabilitatea ca școala să fie anunțată în legătură cu această situație scade semnificativ – în cazul elevilor din ciclul primar nivelul de informare rămâne cel mai ridicat.

Un aspect important de remarcat este faptul că, dacă în aparținătorilor, 83% afirmă că în decizia de plecare a părintelui a fost implicat și copilul, procentul în care copiii spun că au fost implicați este semnificativ mai redus (62%).

Autorii studiului mai constată că toate comportamentele de risc declarate de către aparținători caracterizează într-o măsură semnificativ mai mare copiii cu cel puțin un părinte plecat la muncă în străinătate decât pe ceilalți copii:

• Copiii cu cel puțin un părinte plecat la muncă în străinătate au o probabilitate semnificativ mai mare de a fi expuși la scene explicite de sexualitate și pornografie (38%), în comparație cu ceilalți copii;
• Copiii cu cel puțin un părinte plecat la muncă în străinătate au o probabilitate de cinci ori mai mare (560%) de a consuma frecvent alcool, în comparație cu ceilalți copii;
• Copiii cu cel puțin un părinte plecat la muncă în străinătate au o probabilitate dublă prin comparație cu ceilalți copii de a fuma frecvent;
• Copiii cu cel puțin un părinte plecat la muncă în străinătate au o probabilitate de șase ori mai mare de a genera conflicte cu ceilalți copii (în corelație cu problemele de externalizare identificate anterior și sentimentele negative pe care copilul le resimte);
• Copiii cu cel puțin un părinte plecat la muncă în străinătate au o probabilitate de peste șase ori mai mare de a consuma etnobotanice sau substanțe interzise în comparație cu ceilalți copii.
• Copiii cu cel puțin un părinte plecat la muncă în străinătate au o probabilitate de două ori mai mare decât în rândul celorlalți copii să aibă un comportament agresiv față de alți copii.
• Copiii cu cel puțin un părinte plecat la muncă în străinătate au o probabilitate cu aproximativ 22% mai mare de a consuma produse de tip fast-food, decât a copiilor ai căror părinți nu au lucrat în străinătate în ultimul an.

Încrederea în viitor

Încrederea în viitor la nivelul familiei este mai reținută în cazul familiilor cu un membru plecat la muncă în străinătate (deși situația materială este percepută a fi mai bună), atât în cazul performanțelor școlare ale copiilor, cât și în situația stării de sănătate a familiei și starea generală a gospodăriei:

• Probabilitate cu 11% mai mică decât ceilalți respondenți de a considera că în anul următor performanțele copiilor se vor îmbunătăți;
• Probabilitate cu 8% mai mică de a considera că în anul viitor starea de sănătate a familiei se va îmbunătăți;
• Probabilitate cu 7% mai mică de a considera că starea gospodăriei se va îmbunătăți în anul următor.

În legătură cu posibilele motive pentru care încredere în evoluțiile viitoare este mai reținută în cazul familiilor cu un membru plecat din țară, ipoteza autorilor studiului are în vedere o stare de anxietate generată de nesiguranța locului de muncă și de sentimentul vulnerabilității ocupaționale care se reflectă și asupra sănătății și performanței școlare a copilului.

FADERE și impactul migrației asupra copiilor români

Studiul realizat de Salvați Copiii a scos la iveală o realitate îngrijorătoare: sute de mii de copii din România au cel puțin unul dintre părinți plecați la muncă în străinătate. Această situație are implicații semnificative asupra dezvoltării lor emoționale, sociale și academice, expunându-i la o serie de riscuri.

Consecințele migrației asupra copiilor

Datele studiului sunt alarmante: copiii cu părinți plecați în străinătate au o probabilitate mult mai mare de a se confrunta cu probleme comportamentale, de a consuma substanțe interzise și de a avea dificultăți de adaptare la școală. Lipsa prezenței părintelui, dificultățile de comunicare la distanță și presiunea financiară pot genera un stres semnificativ pentru acești copii.

Rolul FADERE

Conștientă de aceste provocări, FADERE – Federația Asociațiilor de Români din Europa – a solicitat în mod repetat statului român să implementeze măsuri concrete pentru a susține copiii aflați în această situație. Am subliniat necesitatea unui program național care să ofere acestor copii:

• Evaluări psihologice și educaționale: Pentru a identifica nevoile individuale ale fiecărui copil și a putea oferi un suport adecvat.
• Cursuri de limba română și de recuperare: Pentru a reduce decalajele apărute în urma absenței îndelungate a părinților.
• Sprijin psihologic: Pentru a ajuta copiii să facă față emoțiilor negative și să dezvolte mecanisme de coping sănătoase.
• Activități socio-educative: Pentru a facilita integrarea socială și dezvoltarea de relații pozitive cu ceilalți copii.
• Colaborare cu părinții: Pentru a încuraja implicarea părinților în educația copiilor, chiar și la distanță.

Demersurile FADERE către statul român

FADERE a desfășurat o serie de acțiuni pentru a atrage atenția asupra acestei probleme:

• Lobby la nivel politic: Am organizat întâlniri cu reprezentanți ai Ministerului Educației, ai Ministerului Muncii și ai altor instituții relevante, prezentând datele studiilor și propuneri concrete pentru îmbunătățirea situației copiilor.
• Campanii de informare: Am lansat campanii de informare în mass-media și în comunitățile românești din străinătate, pentru a sensibiliza opinia publică cu privire la această problemă.
• Colaborare cu organizații non-guvernamentale: Am colaborat cu alte organizații care activează în domeniul protecției copilului pentru a găsi soluții comune.
• Elaborarea de propuneri legislative: Am elaborat și prezentat autorităților române o serie de propuneri legislative pentru îmbunătățirea cadrului legal privind protecția copiilor ai căror părinți sunt plecați în străinătate.

Un apel la acțiune

Este imperativ ca statul român să acorde o atenție deosebită acestei categorii de copii. Investițiile în educație, în sănătate și în bunăstarea acestor copii sunt investiții în viitorul țării noastre. Un program național dedicat ar putea avea un impact semnificativ asupra vieților acestor copii și ar contribui la reducerea inegalităților sociale.

Concluzie

Migrația părinților are un impact profund asupra copiilor rămași în țară. Este responsabilitatea noastră, a tuturor, să asigurăm acestor copii un viitor mai bun. FADERE va continua să militeze pentru drepturile copiilor și să colaboreze cu toate instituțiile implicate pentru a găsi soluții concrete la această problemă.