Demersul FADERE în cazul Botnariu -Cea mai mare manifestare din Europa pentru susținerea familiei Botnariu

FADERE (Federația Asociațiilor de Români din Europa) a jucat un rol esențial în aducerea în atenția publicului a cazului Bodnariu și în mobilizarea comunității românești pentru a susține această familie. Organizația a desfășurat o serie de acțiuni concrete, atât la nivel național, cât și la nivel european, pentru a pune presiune pe autoritățile norvegiene și a solicita returnarea copiilor familiei Bodnariu.

Principalele demersuri ale FADERE:

• Organizarea de proteste și manifestații: FADERE a coordonat și a participat la numeroase proteste și manifestații în diferite orașe din Europa, inclusiv în România și în Norvegia. Aceste evenimente au avut drept scop sensibilizarea opiniei publice cu privire la situația familiei Bodnariu și pentru a exercita presiuni asupra autorităților norvegiene.
• Campanii media: Organizația a lansat ample campanii media, atât în presa românească, cât și în cea internațională, pentru a informa publicul despre detaliile cazului și pentru a solicita sprijin.
• Adresarea către instituții internaționale: FADERE a adresat scrisori și petiții către instituții internaționale precum Parlamentul European, Consiliul Europei și ONU, solicitând intervenția acestora în cazul Bodnariu.
• Colaborarea cu alte organizații: Organizația a colaborat cu alte ONG-uri și asociații, atât din România, cât și din alte țări, pentru a uni eforturile în susținerea familiei Bodnariu.
• Reprezentare la nivel politic: Reprezentanții FADERE au avut întâlniri cu oficiali români și europeni pentru a discuta despre acest caz și pentru a solicita sprijinul acestora.

Impactul acțiunilor FADERE:

Datorită eforturilor depuse de FADERE și de alte organizații, cazul Bodnariu a devenit cunoscut la nivel internațional, iar presiunea publică asupra autorităților norvegiene a crescut semnificativ. Acest lucru a contribuit la intensificarea dezbaterii publice privind drepturile părinților și a copiilor, precum și asupra modului în care funcționează serviciile de protecție a copilului în diferite țări.

Mesajul lui Daniel Tecu:

Președintele FADERE, Daniel Tecu, a jucat un rol important în mobilizarea comunității românești și a lansat apeluri urgente către autorități pentru a soluționa cazul Bodnariu. Mesajele sale au fost puternice și au subliniat încălcarea drepturilor fundamentale ale acestei familii.

Concluzie:

Implicarea FADERE în cazul Bodnariu a demonstrat importanța societății civile în apărarea drepturilor omului și în promovarea valorilor democratice. Acțiunile organizației au contribuit la crearea unei presiuni internaționale care a forțat autoritățile norvegiene să reevalueze deciziile luate în acest caz.

Cazul Bodnariua fost o dispută între o familie româno-norvegiană, Marius Bodnariu (cetățean român) și Ruth Bodnariu (cetățean norvegian) și Serviciul de protecție a copilului din Norvegia, Barnevernet, în care cei cinci copii ai familiei au fost preluați pe 16 noiembrie 2015 în custodia statului norvegian, după ce părinții acestora au fost acuzați de folosirea violenței fizice asupra copiilor lor. S-a afirmat că acest caz s-a bazat pe probleme religioase. Deși această acuzație s-a dovedit a fi nefondată,^[1] controversa a determinat diverse grupări creștine să protesteze față de acțiunile autorităților norvegiene.^[2]

Familia

Marius și Ruth Bodnariu s-au cunoscut în România și locuiesc în Norvegia de peste zece ani, în satul Redal din comuna Naustdal. Școala copiilor este în satul Vevring, iar serviciul local de protecția copilului este în Naustdal. Marius Bodnariu lucrează la primărie ca IT-ist și este responsabil al comitetului de părinți atât la școală, cât și la grădiniță. Mama copiilor este asistentă medicală de specialitate pediatrică la spitalul din orașul Førde și a lucrat inclusiv în cadrul unui serviciu de asistență pentru copii care au fost luați în custodie de la familiile lor.

Marius a fost angajat al ROMATSA și a lucrat ca profesor de informatică la „Fundația Ajutorarea Copiilor Străzii”, o fundație cu sponsori din Norvegia și Suedia. Ruth venise voluntar la aceasta fundație, și ulterior i-a devenit soție. Ambii sunt membri ai cultului Penticostal. În noiembrie 2015 familia avea 5 copii: Eliana – 9 ani, Naomi – 7 ani, Matei – 5 ani, Ioan – 2 ani și Ezekiel -4 luni. Toți au cetățenie norvegiană și română.^[2]

Succesiunea evenimentelor

• În 8 octombrie 2015, directoarea școlii din satul Vevring, unde învață cele două fete mai mari ale familiei Bodnariu, a sesizat telefonic Serviciul local de Protecție a Copilului (Barnevernet). Nu se cunosc motivele exacte care au stat la baza sesizării, dar se știe că în Norvegia există obligația legală a sesizării dacă un cadru didactic are suspiciuni privind rele tratamente ale părinților asupra copiilor. Se pare că directoarea ar fi făcut sesizarea pe motive religioase (exemplu: Eliana și Naomi ar fi spus la școală că „Dumnezeu pedepsește păcatul” sau că educația religioasă primită acasă le limitează dezvoltarea), dar și pe motiv că fetele ar fi fost „disciplinate fizic” de către părinți, în urma unei mărturii a fetelor. În sesizare, directoarea școlii din Vevring ar fi scris că nu există semne de violență fizică.^[2]
• În 16 noiembrie 2015, Serviciul local de Protecția Copilului a luat în custodie cele două fete ale cuplului Bodnariu direct de la școală. Cei doi băieți de 5 și 2 ani au fost luați de acasă, unde se aflau împreună cu mama lor. În aceeași zi, Marius Bodnariu a fost dus de la serviciu la secția locală de Poliție pentru a da explicații despre tratamentele aplicate copiilor și a petrecut cîteva ore în secție. Marius Bodnariu susține că a fost arestat, dar nu este clar dacă a fost vorba despre o reținere în baza unui mandat sau despre o invitație pentru explicații.
• În 17 noiembrie, angajații Serviciului local de Protecția Copilului a luat în custodie și bebelușul Ezekiel, de 4 luni. Soții Bodnariu au declarat că nici directoarea școlii și nici Serviciul local de Protecție a Copilului din Naustdal nu i-au invitat la discuții și nu au realizat nici o anchetă socială între 8 octombrie, momentul sesizării, și 16 noiembrie, momentul luării în custodie a copiilor.^[2]
• Pe 15 decembrie, Serviciul local de protecția copilului din Naustdal a declanșat procedura de decădere din drepturile părintești pentru Marius și Ruth Bodnariu și procedura pentru adopția celor cinci copii în alte familii. Motivația oficială pentru declanșarea procedurilor administrative este violența fizică asupra copiilor. Ulterior, cei cinci copii, inclusiv bebelușul de 4 luni, au fost plasați în trei familii norvegiene diferite, la distanțe de 3 – 5 ore de mers cu mașina de casa părintească. Părinții au avut dreptul de a-i vizita de două ori pe săptămână. Familia a reclamat întreaga procedură, cu accent pe imposibilitatea ca mama, Ruth Bodnariu, să-și alăpteze copilul sugar.^[2]

Reacția familiei

Într-un interviu difuzat de postul de televiziune Antena 3 în 17 decembrie 2015, părinții au admis că le-au aplicat copiilor „disciplină fizică”. Marius și Ruth Bodnariu au spus că este vorba despre „măsuri de corecție” de mică intensitate: „am luat de ureche, am dat o palmă la fund”, justificând astfel aceste acte:

„Mai ales că soția a crescut aici, cunoaștem că nu sunt acceptate astfel de măsuri de corecție în educarea copiilor în Norvegia. Am încercat să evităm, dar apar situații în anumite condiții în care se ajunge și la măsuri de genul ăsta”

—Marius Bodnariu

„În situații de stres, cînd se ceartă copiii, cînd țin un copil în brațe și mîncarea e pe foc și doi se ceartă… În România nu e considerată violență. În Norvegia din păcate ăsta e caz penal”

—Ruth Bodnariu

La sfârșitul anului 2015, familia Bodnariu a atacat în instanță decizia Serviciului local de protecția copilului de luare a copiilor în custodie, aducându-i acestuia următoarele acuze:

-manipularea copiilor prin întrebări direcționate, pentru a da declarații prin care părinții să fie incriminați.^[3]

-încălcarea Convenției cu privire la Drepturile Copilului, adoptată de Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite la 20 noiembrie 1989, în special art. 5, 8, 9, 14, 18, art. 20 alin. 3 și art. 30;

-forța extremă și abuzivă a Barnevernet;

-lipsa unei anchete sociale prealabile;

-lipsa unei evaluări a impactului separării copiilor de părinți și a separării fraților prin plasarea în trei familii diferite;

-lipsa de transparență;

-interogatoriu fără translator și fără avocat, încălcându-se astfel dreptul la apărare;

-constrângerea de a nu contacta ambasada;

-lipsa unor evidențe de abuz fizic sau psihic asupra copiilor;

-întârzierea întocmirii documentației în limba română, așa cum prevede legea;

-mama nu-și poate alăpta bebelușul de 4 luni decât de două ori pe săptămână;

-presiuni asupra mamei (Ruth) să declare în mod mincinos că tatăl (Marius) este abuziv cu ea și că, declarând astfel, își va primi copiii;

-amenințări la adresa lui Marius să nu facă public cazul, riscând în caz contrar să nu-și mai vadă copiii niciodată;

-plasarea copiilor în orașe diferite, la distanță de 3 – 5 ore de casă, inclusiv a bebelușului de trei luni care trebuie alăptat, deși avocatul a găsit o locație în apropierea casei părintești;